Daca ati raspuns DA la 3 dintre ipostazele de mai sus inseamna ca societatea se confrunta cu dificultati financiare. Un specialist din echipa CITR va poate ajuta cu o analiza diagnostic a societatii pentru a evalua situatia exacta si va poate explicita mecanismele insolventei.;


Colegii nostri va pot ajuta la adresa dezvoltare@citr.ro.

 
 

Astra Vagoane


Hair Cut, Esalonare, Debt for equity

Definitia “succesului” intr-o procedura de reorganizare este mult diferita de notiunea generala a acestui termen. A vorbi despre o reorganizare reusita intr-un context in care zeci de furnizori si-au vazut creantele anulate, bancile au recuperat doar in parte creditele acordate, iar bugetul de stat a ramas cu o serie de creante neincasate, poate sa para gresit.

Tocmai din aceste considerente insolventa este o procedura speciala, bazata pe principii diferite, iar succesul adevarat consta in evitarea falimentului, pastrarea in viata a companiei (a partii sanatoase), a locurilor de munca, precum si a perspectivelor pe care le are in circuitul economic.

Scurt istoric
Astra Vagoane fost infiintata in anul 1891 sub denumirea de Fabrica de Vagoane si Motoare John Weitzer. Producea de echipamente de transport si a fost prima fabrica de locomotive cu abur pentru ecartament normal din Transilvania. Din anul 1920 fabrica s-a profilat numai pe constructia de vagoane, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial societatea a produs material rulant pentru transportul de marfuri si calatori.

In cei peste 100 de ani de activitate, compania a produs peste un sfert de milion de vagoane, exportate in peste 35 de tari, ca Germania, Grecia, Sri Lanka, India, Brazilia, Irak, Iran, Argentina, Egipt etc. devenind cel mai mare producator de vagoane de marfa si boghiuri din Europa.

La o prima vedere, toate aceste conditii ar face ca perspectivele de redresare sa fie evidente. Compania este bine pozitionata in sectorul productiei de vagoane de marfa si detine un portofoliului consistent de active. Dar, odata cu derularea evenimentelor si cu analizarea in profunzime a situatiei, sansele de salavare au parut de multe ori compromise.

Contextul
In momentul intrarii in insolventa, situatia firmelor din cadrul Grupului IRS era caracterizata de o serie de aspecte ce reprezentau constrangeri evidente pentru o salvare de la faliment: Conjuntura economica mondiala: la sfarsitul anului 2010 piata vagoanelor de marfa era puternic comprimata (cu peste 40%) fata de aceeasi perioada a anului 2008. Fata de noile achizitii, marii beneficiari se aflau intr-o expectativa totala. Pretul tablei,
principala materie prima folosita, trecea printr-o perioada caracterizata de volatilitate, ceea ce facea extrem de dificila constructia de pret.
Situatia patrimoniala a companiilor: caracteristica principala era lipsa lichiditatilor pentru finantarea activitatii curente si gradul mare de indatorare. In momentul deschiderii procedurilor, toate companiile grupului IRS erau complet decapitalizate – acesta fiind unul dintre motivele care au generat starea de insolventa. Pe de alta
parte, volumul total al datoriilor cumulate depasea 150 milioane euro, mult peste nivelul estimat al activelor, ceea ce crea premisele evidente ale unor anulari de datorii pentru creditori.

Clientii: nu mai aveau incredere in capacitatea companiilor de a livra la timp si erau preocupati de riscul de performanta. Cei mai multi isi manifestasera deja intentia de a reduce in tot sau in parte cantitatiile comandate.
Furnizorii: reprezentau un capitol dificil. Majoritatea aveau expuneri mari pe aceste companii si isi vedeau acum sumele inscrise la masa credala cu mici persperctive de recuperare. Increderea le era compromisa, o mare parte au refuzat sa livreze chiar si in conditiile unor plati in avans.
Creditorii: reprezentati in cea mai mare parte de un grup de 4 banci constituite intr- un consortiu bancar inca din momentul acordarii creditului, veneau dupa 9 luni de negocieri si tentative esuate, cu un profund sentiment de neincredere.
Salariatii: desi notiunea de “vagonar” are conotatii sentimentale serioase in randul muncitorilor acestor fabrici, vening ca rezultat al unor vechi traditii, o serie de muncitori valorosi – in cea mai mare parte sudori – au plecat in momentul deschiderii procedurii. Ulterior, au avut loc doua etape de disponibilizari in scopul ajustarii
resurselor la noua capacitate de productie.

Acesti factori cumulati formau imaginea cu care se confruntau debitoarele in momentul deschiderii procedurii insolventei.

Primul obstacol dificil care a trebuit depasit a fost crearea unei structuri de control si de conducere a activitatii curente. Administratorii judiciari au avut rolul de a se implica direct in activitatea companiilor, de a da increderea clientilor in capacitatea fabricilor de a livra conform contractelor incheiate, de a gasi solutii prin care furnizorii sa reporneasca activitatea de livrare si de a stabili un sistem de control si raportari care sa ii multumeasca pe creditori si care sa ilustreze permanent imaginea corecta si reala asupra situatiei companiilor.

Investitorii
Primii investitori interesati in preluarea grupui IRS, un fond de investitii, au fost identificati inca din decembrie 2010. Insa prima varianta fezabila a venit in martie 2011, reprezentata de o companie asiatica, unul dintre cei mai mari producatori de vagoane de marfa la nivel mondial. Desi oferta se plasa departe de asteptarile creditorilor, ea a prezentat interes datorita seriozitatii grupului de investitori si a solutiei integrate si imediate pe care acestia au adus-o. Pe de alta parte, ceilalti investitori (din Olanda, Marea Britanie, Rusia si Germania) care si-au manifestat interesul pentru preluarea grupului IRS, fie nu au prezentat oferte mai competitive, fie au fost dezarmati de provocarea pe care o presupunea investitia.

In urma negocierilor, partile au ajuns pana in punctul semnarii unui acord de principiu – care privea toate detaliile preluarii. Acest acord a cazut insa la momentul puneri sale in practica. Atunci salariile aveau deja peste 60 de zile intarziere, iar activitatea curenta era blocata din lipsa lichiditatiilor. Esecul preluarii de catre investitorul asiatic a reprezentat elementul care a declansat al doilea moment de criza in procesul de reorganizare a grupului IRS. Creditorii si- au pierdut increderea in perspectivele de redresare, au evaluat situatia ca fiind generatoare
de pierdere si si-au retras sustinerea.

Administratorii judiciari au avut rolul de a media intre creditori si actionari si de a gasi o cale prin care acestia din urma sa mai poata prezenta inca o propunere de redresare.

Chiar daca tranzactia cu grupul industrial asiatic a cazut, negocierile au avut rolul de a indentifica atat structura unei reorganizari, cat si strategia unui viitor plan de reorganizare. Astfel, in planul de reorganizare depus si ulterior confirmat in vara anului 2011 erau prevazute valorificari de business, printr-o vanzare in bloc a fondului de comert, catre un investitor dispus sa plateasca o anumita suma agreata de creditori.

In decembrie 2011 un investitor german, care avusese o tentativa de preluare inca din luna mai, a revenit cu o oferta imbunatatita. Imbunatatirea ofertei a reprezentat un factor important, dar mai importanta era conjunctura momentului, cand toti participantii la proces realizau ca acesta este ultimul tren pentru salvarea vagoanelor de marfa ale grupului IRS. Negocierea si procesul de due dilligence au durat 6 luni. In toata aceasta perioada, intre
semnarea ori anularea tratativelor nu s-a aflat decat un mic pas.

Tranzactia
Pe 6 iulie 2012, in cadrul procesului de reorganizare judiciara a companiilor Astra Vagoane Arad, Meva SA si Romvag Caracal aflate in insolventa, s-a realizat trasferul business-urilor celor trei companii catre un investitor german, la o valoare de peste 30 milioane de Euro.

Tranzactia reprezinta o solutie de redresare integrata: infuzie de capital, acces la piata, echipa de management si sustinere din partea creditorilor. S-a evitat astfel inchiderea a trei companii, fiecare cu peste 100 de ani de traditie in industria romaneasca si au fost salvate peste 1.500 de locuri de munca.

Constructia finala a tranzactiei include si o conversie a creantelor in parti sociale. Astfel, in noua companie, creata pentru a continua activitatea celor trei debitoare, bancile detin o participatie asupra careia investitorul are o optiune de rascumparare.

Proiectul aduce o serie de elemente noi in ceea ce priveste procedura de reorganizare in Romania si se doreste ca prin puterea exemplului sa fie un deschizator de drumuri.

Keys for success
Ca si concluzie, analizand elementele cheie care au facut posibila aceasta reorganizare, am identificat:
- Investitorul: Ambitia, simtul eficientei si profesionalismul acestuia au fost principalele argumente care care au determinat succesul acestei reorganizari.
- Echipa de negociere: din care au facut parte principalele banci din consortiu, administratorii judiciari, investitorii, (rand pe rand) avocati ai partilor. Trebuie apreciata tenacitatea si profesionalismul acestora, puterea de a reporni dupa fiecare esec. Deschiderea spre nou a reprezentat principalul argument in gasirea unei solutii eficiente de reorganizare.
- Sectorul si activele: daca sectorul nu ar fi reprezentat interes la nivel european iar activele nu ar fi fost ansamble functionale, reorganizarea nu ar fi avut loc.
- Clientii: intr-un context economic dificil, existenta unor contracte consistente pe termen mediu a reprezentat un argument solid in a trata business-ul la o valoare de ongoing concern, nu de lichidare.

- Managementul companiilor: elementul de continuitate si de gestiune a situatiilor dificile l-areprezentat managementul companiilor, in special pe partea de productie si de gestiune a personalului.
- Creditorii: partea cea mai dezavantajata in cadrul procedurii prin anularea integrala a creantelor acestora prin planul de reorganizare, creditorii au inteles sa sustina activitatea prin a-si furniza serviciul in continuarea dupa deschiderea procedurii de insolventa.
- Administratorii judiciari: pozitionati intotdeauna intre 2-3 parti (debitoare, creditori, instante), administratorii judiciari au avut rolul de a gasi echilibrul necesar continuarii activitatii, au imbinat solutiile comerciale cu prevederile legii insolventei.

Tranzactia s-a efectuat conform strategiilor prezentate in planurile de reorganizare a celor trei companii. Transferul business-ului a avut si are rolul de a asigura cea mai buna forma de continuare a activitatii si de pastrare a locurilor de munca pentru cele trei companii. Procedura de reorganizare judiciara a reprezentat cea mai buna solutie pentru restructurarea celor trei companii, care aveau un grad de indatorare peste nivelul suportabilitatii si un nivel al costurilor necorelat cu conditiile pietei. La momentul deschiderii procedurilor, datoriile
consolidate ale celor 3 companii depaseau 150 milioane euro.

Preluarea reprezinta un succes, cu atat mai mult cu cat se realizeaza intr-un moment dificil, datorat contextului economic european, dominat de incertitudine si apetit scazut pentru investitii, si situatiei economice a companiilor aflate in insolventa de 18 luni la momentul semnarii tranzactiei.